Extensii de fisiere

Identificarea fisierelor dupa extensie


Majoritatea sistemelor de operare merg pe mana extensiilor pentru indentifcarea tipului unui fişier. Această tehnică de indentificare prezintă atat avantaje cat şi dezavantaje.
Principalul avantaj il constituie viteza. Dacă sistemul de operare ar trebuie să se „uite” de fiecare dată in interiorul fişierelor pentru a şti ce conţin acestea, timpul de analiză ar creşte considerabil. O simplă analiză din exterior a extensiei este cea mai rapidă cale de identificare a fişierelor.
Principalul dezavantaj il reprezintă posibilitatea de indentificare gresită a fişierelor. Dacă un fişier ce conţine informaţie audio (cu extensia .mp3 de exemplu) primeşte accidental extensia unui fişier dedicat stocării de text - acesta va fi tratat ca un fişier text. Rezultatul? - un fişier aproape inutilizabil, in codiţiile in care sistemul de operare va trimite fişierul ce conţine in aparenţă text către un program de editare text.
[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]
Fişierele ajunse pe un mediu de stocare ce permite modificarea conţinutului pot fi redenumite. Modificarea accidentală extensiei (in urma redenumirii) duce la pierderea asocierii dintre fişierul in cauză şi programul necesar pentru deschidere. Acest fapt poate crea probleme serioase utilizatorilor care nu ştiu exact cu ce program funcţiona fişierul inainte de rătăcirea extensiei.
Acest aspect a dus la şi la unele măsuri de protecţie a extensiei. Sisteme ca Windows sau Mac OS X ascund extensia fişiereleor cunoscute (adică cele asociate cu un program insatalat in memorie) atunci cand afişează o listă cu fişiere in cadrul managerului de fişiere integrat. (Windows Explorer de exemplu).
Chiar dacă in acest fel extensia este protejată de o modificare accidentală, există cel puţin două aspecte negative ce derivă din această tehnică:

• Nu aveţi posibilitatea de a determina tipul fişierului prin simpla analiză extensiei. E drept că sistemul de operare are grijă să afişeze şi o descriere succintă a tipului fişierului, dar această descriere nu este prezentă decat dacă selectaţi un anumit mod de vizualizare a fişierelor. (mod pe care este posibil să nu-l agreaţi)

• Unii utilzatori pot fi păcăliţi prin simularea unei extensii false.

Dacă vă intrebaţi ce rău poate face o extensie simulată daţi mare atenţie secţiunii ce urmează.
Gradul de periculozitate a unui fişier
Datorită structurii interne unele fişiere nu pot conţine virusi niciodată . Este cazul, in special, al fişierelor ce conţin informaţie audio-vizuală, text precum şi a majorităţii fişierelor stocate de un calculator. Per a contrario, unele fişiere pot fi purtătoare de viruşi. Este cazul fişierelor executabile dar şi altor tipuri de fişier.
Revenind la problema neafişării extensiei, prin disimularea extensiei adevărate unii utilizatori pot crede că un fişier face parte din prima categorie, cea a fişierelor absolut inofensive.
In imagina de mai puteţi observa cum un fişier cu o extensie poteţial periculoasă (.vbs) poate fi deghizat intr-unul inofensiv ce aparent conţine o imagine in format .gif.

[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]

Acunderea extensiei adevărate şi alături de un nume cat mai incitant pentru fişierul in cauză este une din tehnicile obişnuite de răspandire a unor viruşi.
Pentru a şti intotdeauna ce extensie au fişierele cu care lucraţi, pentru a putea modifica extensia in folosul dumnevoastră, şi pentru a evita preluarea unor viruşi este recomandat să optaţi pentru afişarea extensiei. In cazul managerului de fişiere incorporat in sistemul de operare Windows trebuie să procedăm in următorul fel:
Deschidem My Computer (Computerul meu) si selectăm Folder Options (Optiuni foldere) din meniul Tools (Instrumente), iar in ectiunea View (Vizualizare) deselectăm optiunea: Hide extensios for known file types (Ascunde extensia pentu pentru tipurile de fisier cunoscute)

[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]

Extensia şi viruşii deghizaţi


Sa nu ne lăsăm păcăliţi de o extensie falsă

Sistemele de operare moderne nu afişează extensiile fişierelor care sunt asociate cu unul din programale instalate. Aceasta nu ar fi un inconveninet dacă nu ar exista ceea ce numim virusi.
Acunderea extensiei adevărate a unui fişier alături de un nume cat mai incitant pentru fişierul in cauză este une din tehnicile obişnuite de răspandire a unor viruşi sau alt software maliţios.
Prin disimularea extensiei adevărate unii utilizatori pot crede că un fişier face parte din categoria fişierelor inofensive care datorită structurii lor interne nu pot conţine niciodată viruşi sau alte instrucţiuni maliţioase. In această categorie, cele mai răspandite fişiere sunt cele ce conţin informaţie audio-vizuală:

• text (exemplu: formatele .txt, .rtf)
• imagini (.jpg, .gif, .png, .bmp, .tif, etc)
• video (.mpg, .avi, .mov, .vob, .mkv, etc)
• audio (.mp3, .aac, .wma, etc)

In imaginea de mai jos putem observa cu un virus se deghizează la umbra extensiei .jpg, făcand utilizatorul neexperimentat să creadă că in faţă are nişte fişiere cu imagini şi nu fişiere executabile care pot conţine viruşi.
[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]
Pentru ca deruta să fie şi mai mare fişierele executabile deghizate mai sus aparent in imagini imprumută pictograma (iconiţa) pe care Windows-ul o foloseşte pentru simbolizarea dosarelor (folderelor) Astfel tentaţia de a face dublu clic şi a vizualiza “conţinutul” este şi mai mare.
Aceleaşi fişiere atunci cand ne sunt afişate in cadrul unui program de file sharing P2P ( DC++ de ex) vor fi afişate cu extensia completă. Trebuie să fim doar atenţi la ce descărcăm. Nu strică să analizăm şi alte elemente care pot da de gol un virus, precum mărimea indentică a mai multor fişiere, in cazul ilustrat mai jos - 44.07 kB.
[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]
Să afişăm extensia!
Pentru a şti ce extensie au fişierele cu care lucram, pentru a putea modifica extensia in scopul ascunderii anumitor fişiere de ochii curioşilor, şi mai ales pentru a evita preluarea unor viruşi este recomandat să optam pentru afişarea extensiilor cunoscute in managerul de fişiere.
In cazul managerului de fişiere incorporat in sistemul de operare Windows trebuie să procedăm in următorul fel:

• deschidem My Computer (Computerul meu)
• din meniul Tools (Instrumente) selectăm Folder Options (Optiuni foldere) (acelasi rezultat il obtinem daca apelam la iconita optiunea Folder Options pe care o gasim in Control Panel)
• In sectiunea View (Vizualizare) deselectăm optiunea: Hide extensios for known file types (Ascunde extensia pentu pentru tipurile de fisier cunoscute)

[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]

Rezultatul?

Windows Explorer va afişa si extensia fişierelor in cauză, care de data aceasta va avea terminatia .exe.

[Only registered and activated users can see links. Click Here To Register...]

Fisiere text si fisiere binare(superficial)
Intr-un fisier text, toate datele sunt memorate ca siruri de caractere, organizate pe linii, separate intre ele prin marcajul sfarsit de linie ‘n’ .
Intr-un fisier text spatiul de memorare pe disc nu este folosit in mod eficient pentru datele numerice (astfel intregul 12345 ocupa 5 octeti).
Intr-un fisier binar, datele sunt pastrate in formatul lor intern (2 octeti pentru int, 4 octeti pentru float, etc).
La fisierele text marcajul de sfarsit de fisier (caracterul 0X1A) exista fizic in fisier. La intalnirea acestui caracter functia fgetc() intoarce EOF (-1). Marcajul de sfarsit de fisier se genereaza de la tastatura prin Ctrl-Z.
In cazul fisierelor binare, marcajul de sfarsit de fisier nu exista fizic in fisier, ci este generat de functia fgetc().
In MSDOS (si in Unix), la nivelul liniei de comanda intrarile si iesirile standard pot fi redirectate in fisiere disc, fara a opera nici o modificare la nivelul programului. Astfel:
< redirecteaza intrarea standard catre fisierul specificat
> redirecteaza iesirea standard catre fisierul specificat
Fisierul standard de eroare nu poate fi redirectat.
Fisierul specificat poate fi:
con – pentru consola sistem (tastatura, respectiv ecranul)
prn – pentru imprimanta paralela
com1 – pentru interfata seriala de date
nume_fisier – pentru un fisier disc
NUL – pentru perifericul nul.
Exemple:
> test.exe > prn redirecteaza iesirea programului la imprimanta
> test.exe < f1.dat > f2.dat redirecteaza atat intrarea cat si iesirea programului
3. Accesul la fisiere.
Fisierele disc si fisierele standard sunt gestionate prin pointeri la structuri specializate FILE, care se asociaza fiecarui fisier pe durata prelucrarii.
Fisierele standard au pointerii predefiniti: stdin, stdout, stderr, stdprn, stdaux.
Declararea unui pointer la fisier se face prin:
FILE *pf;
1. deschiderea unui fisier:
Inainte de a fi prelucrat, un fisier trebuie sa fie deschis. Prin deschidere:
- se asociaza unui nume de fisier un pointer la fisier
- se stabileste un mod de acces la fisier
Pentru deschiderea unui fisier se foloseste functia cu prototipul:
FILE *fopen(char *nume_fisier, char *mod_acces);
Prin deschiderea unui fisier se stabileste o conexiune logica intre fisier si variabila pointer si se aloca o zona de memorie (buffer) pentru realizarea mai eficienta a operatiilor de intrare / iesire. Functia intoarce:
- un pointer la fisier, in caz ca deschiderea fisierului se face in mod corect
- NULL daca fisierul nu poate fi deschis.
Vom considera mai intai doua moduri de acces :
- citire (sau consultare) “r” – citirea dintr-un fisier inexistent va genera eroare
- scriere (sau creare) “w” - daca fisierul exista deja, el va fi sters
Fisierele standard nu trebuiesc deschise.
Redirectarea unui fisier deschis poate fi realizata cu:
FILE* freopen(char* nume, char* mod, FILE* flux));
Fisierul deschis este inchis si este deschis un nou fisier avand ca sursa fluxul, numele si modul de acces specificati ca parametri. O utilizare importanta o constituie redirectarea fluxului standard de intrare: datele vor fi citite din fisierul specificat, fara a face nici o modificare in program.

2. inchiderea unui fisier
Dupa terminarea prelucrarilor asupra unui fisier, acesta trebuie inchis. Un fisier este inchis automat la apelarea functiei exit().
int fclose(FILE *pf);
- functia intoarce 0 la inchidere normala si EOF la producerea unui incident
- fisierele standard nu se inchid de catre programator
- in cazul unui fisier de iesire, se scriu datele ramase nescrise din buffer in fisier, asa ca operatia de inchidere este obligatorie
- in cazul unui fisier de intrare, datele necitite din bufferul de intrare sunt abandonate
- se elibereaza bufferele alocate
- se intrerupe conexiunea pointer – fisier
Secventa urmatoare deschide un fisier cu un nume dat si apoi il inchide.
FILE *pf = fopen(“test1.dat”, ”w”);
fclose(pf);

C++ file input and output are typically achieved by using an object of one of the following classes:

• ifstream for reading input only.
• ofstream for writing output only.
• fstream for reading and writing from/to one file.

All three classes are defined in <fstream.h>. Throughout this page, the term "file stream" will be used when referring to features that apply equally to all three classes. Normally, for binary file i/o you do not use the conventional text-oriented << and >> operators! It can be done, but that is an advanced topic.
Basic Model for File I/O

In C++, the file stream classes are designed with the idea that a file should simply be viewed as a stream or array of uninterpreted bytes. For convenience, the "array" of bytes stored in a file is indexed from zero to len-1, where len is the total number of bytes in the entire file. Each open file has two "positions" associated with it:

1. The current reading position, which is the index of the next byte that will be read from the file. This is called the "get pointer" since it points to the next character that the basic get method will return.
2. The current writing position, which is the index of the byte location where the next output byte will be placed. This is called the "put pointer" since it points to the location where the basic put method will place its parameter.

These two file positions are independent, and either one can point anywhere at all in the file.

Getting The Size of a File


The typical way to get the size of a file is to use the C library function stat: #include <sys/stat.h>
...
struct stat results;

if (stat("input.bin", &results) == 0)
// The size of the file in bytes is in
// results.st_size
else
// An error occurredNote that the second parameter to stat is a pointer. It is your responsibility to create and manage the memory where stat will place its results, and the address of that memory is what you should pass in as this second parameter. The above example shows the use of a local variable to hold the results returned by stat.

Opening a File


A file stream object can be opened in one of two ways. First, you can supply a file name along with an i/o mode parameter to the constructor when declaring an object: ifstream myFile ("data.bin", ios::in | ios::binary);Alternatively, after a file stream object has been declared, you can call its open method: ofstream myFile;
...
myFile.open ("data2.bin", ios:out | ios::binary);Either approach will work with an ifstream, an ofstream, or an fstream object. Normally, when manipulating text files, one omits the second parameter (the i/o mode parameter). However, in order to manipulate binary files, you should always specify the i/o mode, including ios::binary as one of the mode flags. For read/write access to a file, use an fstream:
fstream myFile;
myFile.open ("data3.bin", ios::in | ios:out | ios::binary);