6 motive din cauza cărora managerii din "privat" nu fac față la "stat"
Autor: Sorin Alexandru | miercuri, 30 noiembrie 2016 | 0 Comentarii

In ultimul an, tema profesioniştilor proveniţi din mediu privat, care ar putea să revitalizeze aparatul de stat a fost pe buzele tuturor. Am avut parte de un guvern format din tehnocraţi, mulţi dintre ei, specialişti, cu cariere de succes in spate. Deşi s-au făcut mici progrese, toţi au acuzat birocraţia, sistemul şi mentalităţile invechite pe care le-au găsit in instituţiile statului.

Mai mult, in anii precedenţi s-a tot incercat revitalizarea companiilor deţinute de stat prin angajarea de manageri independenţi, cu performanţe notabile in companii private.

Cu toate că s-au primit finanţări, s-au făcut modernizări, s-au adus oameni tineri, performanţele companiilor de stat din Romania sunt incă in urma celor similare din Vest: nu sunt nici profitabile, cu mici excepţii, şi nu sunt nici măcar eficiente. Prin urmare, de ce este performanţa sinonimă cu mediul privat?

HPDI, companie specializată in soluţii de leadership şi dezvoltare a resurselor umane, a analizat acest subiect şi a conturat 6 motive din cauza cărora managerii din mediul privat nu mai performează in acelaşi mod atunci cand lucrează la stat.

„Am avut şansa să cunosc sute de lideri autentici, manageri valoroşi, strategi şi vizionari care au schimbat organizaţii, insă toţi in mediul privat. Fără excepţie, companiile de stat au o inerţie a lor, o mişcare browniană atat de vicioasă incat performanţa moare la intrare. Maxima comunistă 'ziua trece, leafa merge' pare că este filosofia angajaţilor de la stat, unde intalneşti invariabil monotonie, oameni fără pasiune şi supăraţi pe viaţă”, spune Petru Păcuraru (foto), fondatorul HPDI şi specialist in leadership.

Aşadar ce se intamplă cu aceste talente şi aceşti creatori in companiile private, care fac tranziţia dintre administraţie publică şi companii de stat? Cum ajung aceşti „supereroi” să işi piardă puterile pană la limita ridicolului in unele situaţii?

Petru Păcuraru identifică 6 motive esenţiale din cauza cărora managerii din „privat” nu fac faţă la „stat”.

Sistemul funcţionează diferit: o organizaţie privată se bazează pe performanţă şi rezultate, una "de stat" e politizată şi se construieşte pe favoritisme. Iar timpul acordat celor aduşi să schimbe asta e scurt şi foarte scurt, aproape inexistent. După 3 luni toţi se aşteaptă să vadă o organizaţie reformată.
Birocraţia excesivă face ca organismul respectiv să fie inert şi să se mişte greoi. Spre exemplu, dacă doreşti să concediezi pe cineva, care nu face ce trebuie, e nevoie să te pregăteşti de un an de procese, proceduri, aprobări, evaluări. Să modifici salariile, beneficiile, constrangerile, programul, obiectivele, iţi va consuma mai mult timp decat orice mandat vei avea pentru a conduce acea instituţie. Aşadar, e mai simplu să accepţi limitările şi să incerci să lucrezi cu ingredientele pe care le ai la indemană.
Resursa umană limitată nu doar ca volum, dar mai ales din punctul de vedere al competenţelor. Eşti nevoit să joci in liga aşteptărilor cele mai inalte cu o echipă perimată, decrepită şi neincrezătoare. Asta dacă nu discutăm şi despre corupţie, parti-pris şi nepotisme, pentru că atunci lucrurile sunt şi mai complicate.
Sistemul nu permite evaluarea obiectivă, nimeni nu ştie ce face fiecare şi dacă e bine. Nu există obiective clare, un intrument de măsură, dar mai presus de toate, dorinţa de performanţă.
Gradele tale pe umărul de supermanager sunt strălucitoare doar in contextul organizaţiei din care făceai parte. Cu alte cuvinte, te-ai descurcat să creşti acolo, să inţelegi cum funcţionează o companie, dar terenul nu este atat de fertil peste tot. Toate recomandările din lume nu te vor ajuta să creezi performanţă acolo unde nu sunt oameni, nu sunt bugete, nu există un istoric de performanţă, nu există susţinere şi suport, şi unde incă nu eşti suficient de apt să faci foc fără lemne.
Și in tot sistemul deja greoi, apare periodic şi Consiliul de Administraţie format din persoane care au un anumit mandat să reprezinte diverse cauze şi interese. De cele mai multe ori, acestea nu sunt aceleaşi cu ale managerului. Astfel că, apare o nouă comisie care va filtra toate deciziile pe care acesta vrea să le ia, comisie care nu va rezona la bunele intenţii sau viziunea inovatoare a managerului.

„Evident că nu este un singur motiv, este o combinaţie intre ele, sau, de cele mai multe ori, toate. Cred că orice sistem, oricat de dificil este de manageriat se poate conduce şi reforma cu răbdare, bune intenţii, capul jos şi multă, multă, enorm de multă muncă. Și manageri competenţi pe bune, nu doar in CV”, conchide Păcuraru.

SURSA